Există în lumea fotbalului și un altfel de ghinion decât acela de a suferi o accidentare și de a-ți compromite astfel o întreagă carieră. Poți de exemplu să fii acuzat de furt din vestiar, după care să părăsești unul dintre cele mai mari cluburi din lume pentru a sfârși în cele din urmă într-o ligă care nu contează, în indiferența tuturor.
I s-a întâmplat englezului Rohan Ricketts, fost mijlocaș al lui Arsenal în sezonul 2001-2002, dar care a fost nevoit să plece de la gruparea de pe Highbury la rivala Tottenham după ce a fost acuzat de furt din vestiar, fapt pe care jucătorul l-a negat vehement.
Ce a urmat după aceea își poate avea oricând locul într-un roman dramatic despre lumea fotbalului. După încă trei ani petrecuți la Tottenham, traiectoria lui Ricketts a fost una descendentă, el ajungând la echipe precum Coventry, Wolverhampton, Queens Park Rangers sau Barnsley, până să încerce și o aventură peste Ocean, la FC Toronto. La revenirea în Europa, în 2010, nimic nu a mai fost la fel pentru fostul mijlocaș al lui Arsenal. „Odată ce ai plecat din Anglia, lumea uită de tine, așa că am acceptat prima ofertă, cea din Ungaria de la DiósgyÅ‘ri VTK”, povestește Ricketts, care își amintește că „aceasta a fost o decizie oribilă. Ungurii îmi mai datorează și acum bani, nu mă voi întoarce niciodată acolo”.
Fotbalistul continuă firul povestirii și trece la capitolul Moldova, țară în al cărei campionat a ajuns după ce a refuzat oferte din Azerbaidjan și Turcia, la îndemnul unui impresar rus. A semnat în cele din urmă cu Dacia Chișinău, iar impactul cu noua sa formație a fost unul extrem de puternic: „Jucătorii erau primitori, însă fumau în vestiar și beau cinci sticle de bere înainte de meciuri. Mai mult, asistam la discuții despre aranjarea unor meciuri. Era ciudat, dar totodată amuzant. Se discuta posibilitatea unui ajutor din partea adversarilor pentru ca noi să luăm titlul. Nu ne plângeam niciodată când anumite persoane ne cereau să ne cedăm primele pentru asta. Aflam după meciuri că doi sau trei jucători de la adversari erau plătiți să o lase mai mole contra noastră.
Și în Ungaria se întâmpla același lucru. Antrenorul venea în vestiar și ne spunea că s-a aranjat meciul cu câțiva jucători adverși. În Moldova am avut de suferit și când mi-au intrat colegi în camera de hotel să îmi fure lucruri și când am fost amenințat de anumite persoane să părăsesc stabilimentul. Am plecat după trei luni și am reclamat la FIFA că am bani de primit. Sunt supărat că forul mondial nu asigură protecție jucătorilor”.
Ricketts a migrat apoi din nou spre Vest, în Germania, unde credea că îi va fi mai bine. Însă la Wilhelmshaven, din liga a patra, a avut de înfruntat atitudinea rasistă a publicului local: „Fanii imitau sunete de maimuță atunci când mă vedeau. În Moldova sau Ungaria nu m-am lovit de astfel de manifestări, însă indiferența oamenilor de acolo era la fel de dureroasă ca un sunet de maimuță. Lumea spune că există rasism în fotbal, dar în realitate el există peste tot. Oriunde sunt oameni înguști la minte”.
Rohan Ricketts și-a găsit în cele din urmă liniștea la Shamrock Rovers, prima formație din Irlanda calificată în grupele unei competiții europene.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER